La Pastele Crapilor
Dupa foarte multi ani in care programul de sarbatori a fost dedicat, oarecum firesc, familiei si activitatilor comune specifice acestei perioade, anul 2014 a insemnat o evadare din rutina. Rezultatul: patru zile de liniste deplina si o balta intreaga la dispozitie, aproape 100 de kg de peste pus pe saltea si bateriile incarcate pentru o vreme.
Imediat ce-am aflat ca vom avea 4 zile libere consecutive, am si inceput pregatirile. Primul punct pe agenda, destinatia. Luasem mai multe variante in calcul, dar pana la urma am decis sa mergem la una dintre baltile noastre de suflet, Tibrinu Mic. Motivele pentru care ne place aceasta balta sunt multe: este curata, locurile de campare sunt impecabile, patronii si membrii echipei de paza sunt extrem de amabili, se prinde peste indiferent de sezon (chiar daca nu capturi impresionante) si, nu in ultimul rand, locul este unul extrem de frumos. Inconjurata de dealurile pline de eoliene, Tibrinu este un adevarat sanctuar al animalelor si pasarilor salbatice, care se sumt aici in siguranta. De altfel, la una dintre discutiile avute in anii trecuti cu Ionut Albu, patronul complexului, acesta ne spunea ca pentru el e mai important sa pastreze intacte zonele pline de stuf, in care pasarile cuibaresc si-si gasesc adapost, decat sa defriseze totul doar pentru a amenaja cateva locuri de pescuit. O abordare sanatoasa, care ne-a luminat fetele de pescari-jurnalisti satui de degradare, braconaj si mizerie. Un ultim argument pentru alegerea facuta a fost acela ca, cel putin deocamdata, si balta mica e inchisa publicului, ceea ce pentru noi a fost decisiv. Cum sa nu te bucuri ca vei avea la dispozitie un lac intreg, si nu ma refer aici doar la avantajul alegerii locului de pescuit si campat, cat mai ales la faptul ca se preconiza un Paste linistit, fara gratare, betii si manele date la maxim. Nu ca la Tibrinu s-ar permite asa ceva in mod normal, dar certitudinea ca nu va fi nimeni pe balta, in afara noastra, ne dadea deja un sentiment de liniste.
Ploaie, soare si ceata Am incarcat batranul Logan pana la refuz si am luat azimut Cernavoda, iar drumul pe autostrada a trecut foarte repede. Ajunsi pe balta, am ales, ca de obicei primavara, capatul estic al lacului, cel care are un perete de stuf impenetrabil pe jumatate din distanta, iar pe restul palcuri de stuf care formeaza linii si mici insulite vegetale, o zona extrem de atractiva in aceasta perioada, cand ciprinidele cauta zonele cu apa mica si mai calda pentru a se hrani suficient inainte de perioada de depunere a icrelor. Am impartit zona de pescuit astfel: Marian urma sa stea pe dreapta, cu o zona deschisa in fata si cu doua lansete aruncate spre linia de stuf, dar pe partea dinspre mijlocul lacului, in timp ce eu am ales zona din stanga, unde mi-a facut cu ochiul o linie din palcuri de stuf aflata la 20 de metri de mal, paralel cu acesta. Asadar, el urma sa pescuiasca pe o zona nadita, aflata pe apa deschisa, in timp ce eu urma sa aplic tot ce stiam despre pescuitul la foarte mica distanta, in zone cu agatatura, pe partea dinspre mal a stufului. Printre palcurile de stuf aveam o singura deschidere mai larga, astfel ca am plecat de la ipoteza ca pe acolo ar putea fi un traseu de patrulare pentru pestii care vin dinspre larg in cautare de mancare si adapost.
Am tras o linie de nada dinspre larg, 30-40 de boiliesuri solubile de 20 mm, plus cativa bulgari mici, de dimensiunea unei mandarine, din amestecul descris mai devreme. Prima seara trece foarte linistit pentru mine, dar cu doi crapi foarte frumosi, de 7kg si respectiv 4kg, prinsi de Marian pe partea exterioara a stufului, spre centrul lacului. Stiam de la inceput ca voi avea sensibil mai putine prezentari decat partenerul meu de pescuit, avand in vedere abordarile total diferite (plus faptul ca eu ma incapatanez mai mereu sa folosesc boiliesuri, in detrimentul momelilor care prind evident mai bine pe astfel de balti, in cazul de fata porumb de plastic), dar e un risc pe care mi-l asum de fiecare data cu placere. Prefer sa am prezentari putine si sa pun pe saltea crapi mai rasariti, decat sa ma deranjeze toti ciortanii si carasii din balta. Vremea era foarte schimbatoare, iar a doua zi dimineata, a inceput sa ploua sanatos, ploaie care a tinut pana seara, cand s-a inseninat si cerul s-a umplut de stele. I-am spus lui Marian, intre doua cani de ceai fierbinte, ca presimt ca vom avea treaba mai spre weekend, si nu aveam sa gresesc prea tare. 3 zile, 20 de bulgari, 100 kg de crapi Am petrecut seara pregatind un amestec pe care urma sa-l folosesc incepand de sambata dimineata, atat pentru nadire grea, cu bulgari, cat si pentru saculetii solubili. Ingredientele pentru acest mix au fost din gama noua a producatorului Carping Club, respectiv groundbait-ul pentru feeder, amestecul de seminte si laptele de porumb. De ani de zile, folosesc aproape exclusiv produsele Carping Club, din simplul motiv ca nu m-au dezamagit niciodata. Cu extrem de putine exceptii, am prins peste nu doar acolo unde prindea toata lumea, ci si unde pestele nu prea raspundea la apel. In plus, se pare ca legenda conform careia nada in care ai incredere e in mod cert cea mai buna este perfect adevarata, cel putin in cazul meu. De aceea, am ajuns sa nici nu ma mai intreb ce nada sa folosesc in functie de balta pe care merg, decizia mi-e usurata de faptul ca n-am nicio alegere de facut. Am o singura gama, de la un singur producator, astfel ca si mental sunt pregatit sa fac fata oricarei situatii de pescuit cu ce am la indemana. Cred ca e un exercitiu foarte sanatos, ca sa nu mai amintesc de faptul ca prea multe solutii pot dauna, la un moment dat, impiedicand pescarul sa ia cele mai bune decizii.
Revenind la partida noastra, urma, asadar, sa aplic ce stiam despre ceea ce pescarii englezi numesc margin fishing, pescuitul la distanta foarte mica de malul apei, doar ca mult mai static, in aceasta situatie (englezii se deplaseaza mereu in cautarea pestelui pe langa maluri). Regulile unui astfel de pescuit sunt putine si relativ simple: monturile puse bine, cat mai aproape de structuri, frana tamburului stransa aproape complet (pestele trebuie sa poate lua putin fir, daca trage puternic, dar fara sa poata ajunge imediat in agatatura – daca frana e blocata complet, un peste mai mare poate rupe firul din socul trasaturii sau poate chiar trage lanseta de pe suport), baitrunner-ul blocat, plumbi mari (in clips, pe sistem plumb pierdut), monturi scurte, cat mai simple si eficiente (eu folosesc aproape exclusiv Blow Back, cu anou sau varnis siliconic), nadire foarte sumara, in reprize dese. Si liniste! Cu cat e mai liniste, cu atat mai multe sanse sa pui crapii pe saltea. De aceea, socializarea de seara, cu ceai, vin, dulciuri si Pink Floyd, avea loc de fiecare data pe vadul lui Marian, care pescuia la 80-90 metri distanta de mal. Dupa ce am nadit de 2 ori in decurs de 24 de ore, am facut recensamantul si mai aveam in galeata fix 20 de bulgari. Mai aveam de stat aproape trei zile, deci cate doi pe fiecare lanseta, in urmatoarele doua zile, pentru ca in ultima zi nu nadim deloc, de obicei. Plus cateva bile tari de 10 mm si 15 mm (Premium Meat, cu care pescuiam pe toate monturile), plus cam 40 de solubile pe zi, aruncate in linie dinspre larg spre zonele palcurilor de stuf. Inca o noapte fara realizari notabile, cu exceptia carasilor de aproape 1 kg bucata pe care Marian ii “topea” la plastice din ora-n ora. Dincolo de toate cele expuse in introducere, ambele balti de la Tibrinu mai sunt faimoase pentru carasii foarte mari (si foarte gustosi, trebuie sa recunosc!) pe care-i gazduieste. Pe prima mea partida facuta pe balta mare, acum ceva ani, primul peste prins a fost un caras de 2,4 kg, un adevarat monstru pentru aceasta specie. Sambata dimineata ne trezim devreme, soarele inca nu scosese nasul de dupa dealurile din spatele corturilor, dar lumina de pe balta era nemaipomenita. La fel si semnele vizibile ca pestele se hranea intens in fata noastra. Am schimbat boiliesurile pe toate lansetele, am montat saculeti solubili si am relansat. Vorba lui Marin Moraru, la buza stufului.
Trasaturile au aparut putin dupa ora 8 dimineata, una dintre cele mai bune ore de hranire pe Tibrinu, celalalt interval preferat de pesti fiind dupa amiaza, intre 4 si 6. Marian prindea un peste la cel mult 20 de minute (carasi si ciortani), iar eu aveam aproximativ cate o trasatura la doua ore. Nici la mine ceva iesit din comun, doar vreo doi crapceni de 4-5 kg, dolofani si foarte vanjosi. Pana dupa amiaza mai contabilizam si cate un crap de 7 kg fiecare, plus altii mai mici. Marian prinsese si vreo doi amuri de 2-3 kg, la omniprezentele boabe de porumb din plastic. Ajunul Pastelui ne-a prins, asadar, fara pasca si oua vopsite, dar cu multa actiune pe lansete. Cu ocazia aceasta am facut si rodajul noului set de lansete, Torrix-uri albastre (niste bijuterii cu test de curbura de 3,25 livre), unul dintre cele mai bune blankuri construite vreodata. Dupa o zi de tras afara ciortani si crapceni, m-am declarat absolut incantat de achizitie; se comportau impecabil indiferent de talia pestelui. Chiar daca nu agatasem inca niciun exemplar de doua cifre, potentialul lansetelor era evident (astfel ca duminica am trecut si la o sesiune de casting). Bineinteles, am dormit iepureste, cu statia la ureche si cu papucii pregatiti in fata cortului. La fiecare semnal al statiei eram gata de sarit afara din pat, chiar daca erau doar alarme false. Preferam sa fiu atent chiar si la acestea, decat sa pierd poate singurul peste mare al partidei, dandu-i timp sa ajunga in stuf. Un neajuns al pescuitului la distanta foarte mica, dar care pe mine nu ma deranjeaza niciodata. Cei care au fost cu mine la pescuit stiu ca, de multe ori, eu sunt deja in dril in timp ce ei se chinuie sa desfaca fermoarele sacului de dormit (si nici n-am facut armata, daca tot e vremea confesiunilor). Pastele Crapilor Noaptea de Paste a fost excelenta din punct de vedere al vremii (racoare, dar foarte senin), cu actiune moderata din partea crapilor. Am avut prezentari aproape simultane, eu si Marian, la 2 si apoi la 5 dimineata, semn ca trupa care venea sa inspecteze patul lui de nada scapa si pe linia mea de boiliesuri, intrand intre palcurile de stuf pana spre mal. Avusesem o singura ratare, datorata, probabil, resturilor de vegetatie din zona cu stuf, resturi pe care le gasisem la sondarea cu markerul. De aceea, dar si pentru ca fundul era putin malos intre palcurile de stuf, decisesem sa pescuiesc cu snowman, cu boilies tare de 15 mm Premium Meat si pop-up de 10 mm Monster Pursuit, combinatia mea preferata pentru primavara. Duminica a fost la fel de plina de actiune, notasem toti crapii/ciortanii si aveam un total de peste 60 kg, deloc rau, cu grosul atarnand de partea lui Marian. Ca sa respectam, macar putin, traditia, dupa amiaza am pregatit o masa cu bunatati, fara miel si oua, dar cu multe feluri de branza, ardei grasi si rosii cherry, plus salata verde stropita din plin cu otet balsamic. Un adevarat festin, chiar daca amatorii de gratare ne vor contrazice. Duminica noapte, imediat dupa mezul noptii, avem parte si de primii crapi mai rasariti, de 8-9 kg, doi la Marian si doi la mine. Se parea ca venisera si taticii la masa, sau poate doar culegeau resturile dupa ce turmele de ciortani facusera curatenie. Multumit de evolutia partidei, spre dimineata am tras monturile afara si am dormit tun pana pe la 7, cand am iesit din cort si, vazand minunea de ceata de afara, am intrat imediat inapoi. Nu ca sa ma ascund de umezeala, ci ca sa iau aparatul foto, fiindca momentul merita din plin imortalizat. Palcul de stuf de la 20 de metri de mal era vizbil, dar smocurile aflate putin mai departe abia se vedeau, la fel si cortul lui Marian, aflat la vreo 40 de metri de mine. A fost o ultima dimineata superba, in care soarele a aparut destul de tarziu ca sa sparga in bucati ceata. Tragem o ultima sesiune foto cu ultimii crapi prinsi, care au fost si cei mai mari ai sesiunii, facem totalul si ajungem aproape de 110 kg (fara carasi, care, oricat ar fi de deliciosi, nu intra in statistici).
Am plecat spre casa pe o vreme superba, cu un apus in care cerul parea sa fi luat foc, si comunicandu-ne din priviri multumirea. Fara sa ne dea capturi impresionante, Tibrinu Mic reusise sa ne ofere, inca o data, satisfactii pe care pe carpodroamele din jurul capitalei nici nu le visam. Fiindca frumusetea, linistea si pasiunea, mai ales daca-s si impartasite, fac mai mult decat 10 crapi de 20 kg prinsi intr-o singura zi pe baltile cu pescari la metru si paznici/patroni pentru care, odata ajuns pe balta, esti fie un potential infractor, fie o gaina numai buna de jumulit. Fir intins!