Pescuit la feeder pe balta necunoscuta
Un subiect de permanentă rezonanţă şi actualitate se repetă aproape obsesiv în conversaţiile purtate între amici şi este aprig discutat pe sute de pagini ale forumurilor de pescuit. Întrebarea-cheie, la care toti aşteaptă un răspuns cât mai cuprinzător, este„cum abordăm o partidă de pescuit pe o apă necunoscută?”.
Cătălin Constantinescu, colaborator al revistei „Aventuri la pescuit“, s-a aflat la un moment dat în fața unui concurs de pescuit care avea loc pe o baltă micuţă şi cochetă, dar total necunoscută lui. Iată mai jos câteva sfaturi pe care pescarul le oferă pentru cei care ajung pe bălți necunoscute: Primul lucru pe care l-am făcut a fost accesarea paginilor de internet într-o căutare frenetică de informaţii şi experienţe anterioare ale colegilorpescari. Însă, am avut o surpriză: locaţia respectivă a fost închisăpescuitului sportiv, iar acela era sezonul de debut al bălţii. Singurul lucru care mi-a mai rămas de făcut a fost să pun mâna pe telefon şi să contactez organizatorul evenimentului pentru a cere informaţiile de care aveam nevoie. După zece minute de „Întrebi şi câştigi” prin telefon, aflu care este specia predominantă de pe baltă. Adâncimea apei nu depăşeste 1,5 m , structurile din larg lipsesc, substrat tare, iar malurile sunt invadate din loc în loc de pâlcuri de stuf şi papură. Odată parcursă prima etapă, urmează verificarea prognozei meteo. În cazul în care vremea se anunță închisă și temperaturile foarte scăzute, orice om normal ar sta în casă cu telecomanda televizorului în mână, sorbind cu tact dintr-o cană cu ceai fierbinte. Dar, după cum bine ştiţi, pescarul numai om normal nu este. Pentru el, natura dezlănţuită şi o baltă virgină sunt ingredientele perfecte pentru o partidă de pescuit dificilă, ce poate aduce satisfacţii maxime sau decepţii pe măsură, factorul de risc şi necunoscutul fiind două lucruri al naibii de motivante.Perspective Pe principiul „De ce să te chinui singur, când poţi suna un prieten să puteţi suferi amândoi capriciile vremii”, pun mâna pe telefon, explic cu lux de amănunte cum o să fie vremea, că peştii vor veni pe bandă rulantă şi că ar fi păcat să ratăm o asemenea ocazie. Astfel, am realizat prima captură, fără ca măcar să fi aruncat lanseta, iar rezultatul a fost un amic de 1,90 m şi 125 kg. Strategia de luptă făcută în confortul oferit de apartament sună cam aşa: râme, larve de chironomus şi viermi pentrucaras, porumb cu CSL (apa este încă rece pentru alte arome), pelete şi miniboilies-uri pentru ciortani. Ca nadă am mers pe mâna unei combinaţii de Special Concurs şi Ice Mix, aditivată cu lichid pentru crap-caras, ce m-a servit cu rezultate bune în trecut. Iar pentru ciortani, o Bază Crap cu granulaţie mai mare, aditivată cu CSL, micropelete de căpşuni şi porumb gata aromat din conservă. Ca loc mi-am propus să caut peştele în apă mică, fie pe malul opus, fie în marginea digului baltii. Având în vedere că este primăvară, carasul intră în maluri destul de devreme şi nu avea rost să îl caut în porţiunile adânci din lac. Ajunşi pe malul bălţii, suntem întâmpinaţi cu braţele deschise de o hulă prieteneoasă precum un pui de câine căruia îi acorzi atenţie, mângâiere şi puţină hrană şi care nu se va mai dezlipi de tine. După un scurt survol pentru identificarea locurilor cu potenţial, observ că baltaeste presărată pe toată lungimea malului cu pontoane de lemn. Deşi valurile se spărgeau de digul din stânga, locul cel mai probabil în care erau comasaţi peştii, mai ales ciortanii care caută mâncare în apă tulbure, singura variantă rămasă a fost săpescuiesc dintre trestii, între ultimul ponton şi digul din dreapta, un loc mai ferit, ce permitea aşezarea lansetelor cu vârful aproape de luciul apei, protejate de vânt. Început bun, dar... Un lucru extrem de important de reţinut atunci când mergi cufeederul după caras, mai ales la începutul sezonului, este acela că trăsăturile vor fi extrem de timide şi deloc ferme. Alegerea unui echipament uşor, un vârf din fibră de sticlă moale, va ajuta enorm pescarul să identifice semnalul dat de peşte şi va evita totodată dezgăţarea acestuia în timpul drilului. Am ales să pescuiesc cu monturi destul de fine, un coşuleţ rotund de 20 g, strună de 0,12 mm şi cârlig de 12 pentru caras, cu o lansetă light și un momitor cu tub antinod de 30 g, strună 0,16 mm pe lansetămedium pentru ciortan. Distanţă relativ mică de pescuit, cca. 35 m depărtare de mal şi 10 m de digul din dreapta, cu firul prins în clipsul mulinetei, pentru lansări precise şi crearea unui vad cât mai restrâns, în speranţa că voi aduna caraşii pe nadă. Cealaltă lansetă a fost aruncată mai spre larg, la apă adâncă, în căutarea ciortanilor, dar vântul puternic care a bătut din absolut toate direcţiile pe parcursul zilei a făcut imposibilă crearea unei zone nădite restrâns, obţinerea lansărilor precise fiind aproape de zero. Dimineaţa a început în forţă, cu 4 larve în cârlig, 6 trăsături şi 2 caraşi brichetari scoşi la mal, care m-au convins să renunţ repede la această momeală şi să dau Cezarului ce este al Cezarului. O râmă roşie ca focul, subţire, zvăpăiată şi apetisantă a convins repede baboii săriţi de 250 g să viziteze juvelnicul pe interior. În tot acest timp, lanseta destinată crapului zăcea neatinsă, indiferent de porumbul, peletele sau boiliesurile atârnate lasciv lângă cârlig, fapt ce m-a determinat să nu îi mai acord atenţie şi să mă concentrez asupra vadului care produce. Orele se succed cu repeziciune, caraşii vin parcă pe bandă rulantă, dar lipsea ceva. În momentul respectiv eram pus în faţa unei dileme ce trebuia elucidată: să pescuiesc în continuare cu râmă şi să mă bucur de abundenţa capturilor sau îmi forţez norocul şi merg pe mâna viermilor în speranţa că peştii vor răspunde la fel de bine, dar mărindu-mi considerabil şansele unor driluri consistente, cu ceva ciortani, cunoscut fiind apetitul acestora la începutul sezonului pentru genul acesta de momeală. Aveam totuşi toate motivele să fac schimbarea, puteam nădi şi întreţine locul cu precizie, aşa că am turnat o jumătate de cutie de porumb peste nada pentru caras şi am schimbat momeala. Nu după mult timp, o înconvoiere constantă a vârfului avea să îmi confirme teoria şi iată cum eram în dril cu primul ciortan al partidei. Din cauza locului strâmt, am fost nevoit să urc pe ponton pentru un control mai bun al peştelui şi, după o luptă aprigă, primul mustăcios avea să zâmbească la cameră. Nici caraşii nu s-au lăsat mai prejos şi au avut amabilitatea să se prezinte în continuare la cârlig, chiar dacă rata capturilor a scăzut puţin odată cu schimbarea momelii. ... lipsea captura Au mai urmat alţi trei ciortani, nu foarte impresionanţi ca mărime, dar extrem de vioi, moment după care am decis să schimb abordarea şi montura pe lanseta care şoma din zorii zilei fără să i se fi acordat vreo atenţie din partea peştilor.
Am dat jos boabele de porumb, am pus un pufulete mic galben din polistiren expandat pe cârlig pentru asigurarea flotabilităţii momelii şi o alică de plumb de 0,3 g, ce nu permitea ridicarea acesteia la mai mult de 3 cm de substrat. Cinci viermi asortaţi, aleşi pe sprânceană, care să ţină companie pufuletelui, o lansare cu ceva vorbe de dulce destinate vântului şi eram pregătit pentru monstrul din baltă, care nu s-a lăsat aşteptat mai mult de 2 minute, un caras de 300 g. O pauză prelungită a vârfului, care spunea că nu se întâmplă nimic special, a fost brusc întreruptă de o trăsătură violentă, înţep şi lanseta se opreşte brusc, semn că la capătul celălalt aveam unul din bătrânii bălţii. Câţiva paşi repezi, o rostogolire artistică menită să mă urce pe pasarela pontonului de la înălţimea căruia aveam spaţiu de manevră pentru a controla „bestia”. Când spun control, date fiind lanseta, cârligul mic şi struna subţire, va trebui să vă imaginaţi unpeşte care se duce unde vrea, când vrea şi cât vrea, dar care după mai bine de zece minute, puţin plictisit probabil, s-a lăsat convins să urce în minciog. Aveam în braţe apogeul partidei, un frumos crap comun de aproape 6 kg, fructul unei alegeri inspirate la finele unei zile din care nu a lipsit nimic: vânt cât cuprinde, puţină ploaie pentru diversitate, cer negru, dar şi câteva raze de soare scăpate din cuşca norilor. Vă întrebaţi probabil dacă se putea obţine mai mult din această partidă şi vă spun cu toată încrederea că DA. Am greşit prin faptul că nu am adăugat râme tocate şi viermi opăriţi lanadă, ce puteau aduce mai mulţi caraşi pe vad. De asemenea, ceva cânepă prăjită măcinată şi boabe de porumb introduse încă de la începutul partidei de pescuit în mod cert ar fi apelat mai mulţi ciortani.